KIRAC / IUBIREA / BBG OST / MV

SEHEREZADA / CRISTINA GEAMBASU

Femei din patru vânturi, arabe şi străine,
avut-am la picioare... eu te-aşteptam pe tine
şi le-am ucis cu milă, cu ură, cu iubire,
căci niciuna, frumoaso, n-avea a ta privire.

Trufaşe, inocente, modeste sau divine,
nu au putut să stingă otrava-ntinsă-n mine,
trădat fiind de una, în inima mea stearpă
nu înflorea regretul ce tu l-ai prins c-o şoaptă.

Mi-ai înfruntat durerea, în palme-ai prins scânteia
ce scăpăra-n privirea-mi care pândea Femeia,
nu ai fugit din calea-mi şi n-ai îngenuncheat,
senină ca iubirea tu m-ai întâmpinat.

Gazele-n aşteptarea vreunui leu alene
nu au ochii tăi umezi, nici ale tale gene,
nici şerpii, ce fachirii îi ameţesc duios
nu-ţi pot fura magia din şoldul unduios.

În tot Bagdadul, luna ce-şi ia din poeţi prada,
vicleană e ca tine, când chemi, Şeherezada
şi doar privighetoarea mă poartă în poveşti,
cum numai tu, în noapte, sfios m-ademeneşti.

N-am să găsesc, să nărui vistieria toată
vreo piatră preţioasă ca ochii tăi de-agată
şi taină de-ntuneric, cum părul tău ascunde,
ca roua-n miezul nopţii, furând străluciri ude.

Nu mai trăiesc, iubito, zilele-abia se târă,
mă nasc la miezul nopţii, când văd a ta făptură
şi nu există clipe de miere, ca acestea,
când glasul tău mă cheamă, să-şi depene povestea.

În fiecare seară mă-ndrept spre tine iar,
ca să ucizi în mine temutul Shahryiar
şi-aş vrea ca în poveste să fim doar două şoapte,
nicicând să nu se-ntâmple-a o mie una noapte.